dor de duca

dimineata ... soarele se izbeste de geam si imi deschide ochii imbuimati de somn ... apa rece sa ii sperie, pe amandoi sa ii sperie si sa ii lipeasca de geam sa vada soare si nori pe cer ... sa puna mana pe o cana aburinda de ceai si o bucata de paine ... sa lase firmituri pe drum ... sa caute ciocolata si 2 haine, sa se indese in bocanci ... si sa incuie usa ... sa lase in urma pancarta cu numele taiat al orasului ... taiat cu rosu de parca ar curge sange din acele case ... sa vada gara din ce in ce mai mica ... sa motaie privind la animale si copaci si cladiri de caramida ce apar si dispar ... si sa coboare undeva, zapaciti de atata miscare ... sa se piarda printre oameni, sa le auda vorba, sa le urmareasca mainile, sa le zambeasca ... si talpile sa oboseasca lenese pe o piatra si gura sa muste din bucata de paine ... si cand soarele sta in asfintit sa isi ridice rucsacul pe umeri si cu pasi marunti sa adulmece mireasma noptii ... sa astampere setea de a vedea ... si in miez de intuneric sa se arunce intregul corp in vise ...