sunet

fosnet de frunza in noapte, ignit de pasare ... adiere calda de vara ... imbratisare ... vise ce se insira in drum, peste asfaltul portocaliu ... lumini, batai de inima ... tremur in intunecimi abia deslusite ... inca un pas ... dincolo ... liniste ...
e aceeasi ca acum cativa ani ... acelasi trup ... acum se ridica incet din sa ... puternic in coborare printre ramurile ce-l izbesc de nicaieri peste brate ... vant ce suiera in urechi ... s-a oprit si e tacere ... e cantec de pasare in calm ... ar vrea sa zboare pana mai incolo ... si mai incolo ... s-ar duce mai departe ... gandul de maine ...
a incremenit lumina in fereastra ... doar sunetul ...
vazuse ieri un asfintit ... alataieri altul ... i-a ridicat zambet, mai larg ... zbura cu picioarele infipte in piatra ... si mare si munti ...
sta neclintit ... totul ... cald in intuneric, in aer umed ... in ploaia deasa ce i-a trecut ... in razele ce o luminau ... in noapte sunet ...

pare

arunca-ma'n gol si culege-mi ploile ce le pierd ... le culege insirate'n palma si le vantura prin crengi ... mi le vei da apoi, una cate una ...
arunca-te si zbori ... in noapte deasa, neagra si snoaba, cand doar apa curge nebuna, trosnind vreascuri ...

un pas adanc infipt in nisip l-a trezit apoi ... era o biata insecta adormita de veselia intunericului ce sta sa se destrame ... a zburat pe un cos de nuiele, cam reci si palide ... vazuse ceva rosu in departare, e caldura acolo ... doar o floare de mac fara de somn ... i-au parut apoi ochi ce o urmaresc, petale ce vor sa o intinda in pamant ... a trecut si printre degetele mainii stangi, degete de copil cu zulufi, cum vazuse in spartura de geam din colt, acolo unde se nadusise de praf ... a trecut si mai incolo ...
e zi lunga si are si pavele de atipit, si firimituri in colt pe masa in patrate mari, si putina umbra cu ploaie sub un fes ... parca totusi ar incerca ... macar pana acolo dupa ... pare ...

prima...vara

imi adorm fericirea pe o piatra ... o invelesc in paturi ... se dezveleste in soapte, se aprinde in sclipiri si adoarme ... imi doarme fericirea pe pietre, scaldata de apa de ploaie, zburdand dusa in departare de vant ...
a urcat in sus alene si s-a aruncat ... si-a desfacut aripile si s-a lasat in jos, sa cada, sa coboare ... sa tresara somnoroasa inainte de a deschide ochii ... a alergat apoi sa se ascunda, acolo dupa cotul raului intr-un tufis, printre cuvinte ce nu le intelegea ... le vedea cum se altura unul de altul, dar treceau, veneau altele si altele, diferite, asemenea ...
le ingramadise la un moment dat intr-un mototol de hartie alba ... s-a murdarit de timp hartia si a aruncat-o ... in alta zi le-a impaturit cu dunga intr-un sertar si a uitat cum se deschide ... a mai incercat in rotocoale de ceai, ba chiar l-a si baut ... si inca mai vin cuvinte, cuvinte care trec, cateva se agata de crengi pana in toamna cand rosesc in soare si panze de paianjen si le scutura apoi ...
acum sunt alte panze de paienjen ... sunt verzi si stropi de ploaie cu curcubee si cu zambete ca e cald ... sunt proaspete, abia intinse ... ca si fericirea ... s-a intins sa astepte soarele de maine ...

dimineata

miros proaspat de padure stropita de cu seara, sa te trezeasca incet in miresme reci, sa iti mangaie ochii speriati de lumina, talpile ce-ti cauta roua din iarba ... si vantul, da e si el ... vantul ce ti-a sprijint spatele adormit ... el te-a izbit in fata dupa primul colt, a muscat din buzele tale inchise in adormire ...
era deja zgomot cand s-a pornit sa deschida prima pleoapa ... urechile ii fugeau adanc in perna, cautand visul de acum cateva secunde ... visul coborase deja in pamantul ud de jos, zburda acum sa aduca soare ... a zburdat putin, te-ai alaturat lui in cateva clipe lungi si lenese ... acum topaiai si tu cu mana lui in drum ... mai incolo te opreai in extaz cand fosnet de padure iti inunda auzul, iar mireasma ei ... acel simt de rece, umed, atat de puternic, atat de curat ... iti zdruncina fiecare ungher al trupului ... forma pietrei peste care ai pasit ... paloarea cerului preschimbata in rotunjimi de nor albastrui, suier de mana de om in departare ... sa nu uiti, sa te speli pe fata cu apa rece pana vei culege din nou in goana nebuna stropii de ploaie in dupa-amiaza ...
acum adormi in caldura, visand clipe pana ce si ultima frantura de chip se va fi trezit ...

ploaie in verde

ceturi albastrui se perinda’n lungi siruri … incet … alene … sa nu trezeasca ... din cantec de leagan … lumini de soare in frunze … sa le lase in atipire vesela pana in ziua de maine … de ieri de cand a fost pana maine cand va reveni in zare …

se prelinge’ncet … in jos de pe crestet … peste pleope … lacrimi din ploaie … de apa de mare sarata, de rau de stanca, de turture … vise prin care au trecut strop cu strop au venit acum pe frunte sa o scalde … sa racoreasca prinsoarea ultimului soare … sa curete colbul de padure adunat in jumatati de frunze ruginite …

curgere de apa pe trupuri … peste crestete … ochi rotunzi in apa deschisi de picurul ce a cazut ... mari ... tot mai mari ... inghit pe rand alti ochi, se topesc unul in altul ...

carari

nu ... nu ma duc acolo ... de ce sa ma duc? ... nu e bine aici? ... dar daca nu e bine acolo? ... hai doar de data asta ... nu ... nu merg mai departe ... sigur e mai bine? ... dar daca? ... doar de data asta? ... pe urma promit ... am zis ca promit ... nu am facut ... nu ti-am zis ca nu mai fac? ... nu iti mai zic ... nici o vorba ... promit ca nu ...
uite ce simplu a fost ... chiar am ajuns acolo ... chiar am facut asta ... si ma gandeam ca nu ... am zis ca daca ...

da ... am facut ... acum fac asta ... gata ... e mai bine sa mai fac si asta ... va fi bine ... va fi altfel ... si ce daca nu ? ... cine a zis ca nu? ... ce e acea persoana? ... cine e? ... eu zic ca da ... incerc si asta ... chiar acum fac ... e greu asta ... am ajuns si acolo ... da ... am facut ... e normal ... se mai intampla ... da ... azi e acum ... maine va fi maine, pana atunci fac asta ...

petale de nisip

le-am adunat una cate una sa le astern in cale ... s-au rasfirat in sir in mare, sub urme de talpi ...
s-au adunat puncte sa fie insirate in urma cuielor ... o mana s-a desprins in intuneric sa atinga, sa imbratiseze neantul ... s-a aruncat intregul trup, din inaltime, in vid, in vant ... s-a desprins, rupe bucati de pamant ce-l intepenesc in loc, stropi de ploaie ce il orbesc, cauta sa zboare ... s-a impiedicat de un ciot, si-a murdarit chipul in noroi, mizerie, jumatati de frunze verzi si rupte ... si-a ridicat ochii si a zambit, i s-a miscat in coltul chipului visul cel de ieri si a intins si cealalta mana ... s-a lovit, doare, sfasie incet bucata cu bucata din trup, din ceea ce ii apare ca trup ... s-a uitat din departare ... e altceva decat trup ...
sunete, culori ... neant alb ...

ascunde

ascunde sub covor colbul, doar tot e praf sub covor ... doseste intr-un colt vise, doar sunt prea usoare sa le faci si dupa ce le faci te vei plictisi fara vise ... intrebare ... inghite fiecare intrebare inainte de a-i incerca vreun raspuns, si asa totul e relativ ... intrebare ... ascunde raul, ascunde-l adanc intr-un ungher de ficat, va iesi el candva afara pe alta cale, nu prin minte ... intrebare ... si eu am facut asa, si eu am scris, si eu m-am gandit, si eu si ce daca ...
ascunde-ma de mine si arata-mi pe maine ... ascund totul intr-o plasa de ganduri, fina, din picaturi de ploaie ce intra in ochi si orbesc, deformeaza ... am uitat de azi, visam la ieri, uit de ieri visand de maine ... poate, daca ... nu ... in nici un caz ... ascunde tot, vrei sa vada ... intrebare ... vrei sa vezi ... intrebare ... ce mai inseamna si a vrea ... intrebare ... sa doresti prea mult, exagerat, sa traiesti respirand visul in minte, fara sa i-l soptesti ... sa traiesti visand in minte ... intrebari, ganduri ... sa le ascund repede, poate ... nu ... nici apa rece ... soare ... altii ... ascunde ... doar tu ... ascunde-te ... doar eu ... nici asa ... nu ... ascunde ...

fior

aer rece ravaseste ultimele incruntari uitate pe un colt de fata ... atat de fraged vant intinde mana, cuprinde in mangaiere ... aproape, ca o atingere, prceum un vuiet de apa atat de clara ce alina fruntea insetata de mangaiere ... intregul trup tresare , se dezmiarda ... fior de primavara in ochi senini, in alb de floare abia imbobocita ce sta sa se desprinda in calea pasilor ...
a mai fost candva, in anul ce a trecut, si in cel dinainte, si in fiecare ... trezeste in miez de noapte bucurie de a fi, de a pasi pe acea piatra, de simti roua sub talpa, uitandu-te apoi in adormire si vis de maine ... contur de aripi ... lacrima ce o gonesti inapoi in trecut, ii dai imagine de fericire, forma de zambet, sclipiri de ochi de copil trezit in raze de soare pe cer senin ...
bucura-te ca existi ... ma bucur ca existi ...
sa adorm in iarba frageda si uda, sub cer de noapte instelat ...

negru pe alb

fericire in rate ... cuvinte ce nu vor sa se opreasca, prima silaba ce dezlantuie altele ... surd la orice se impotriveste sunetelor, altor sensuri scrise negru pe alb ...
azi e soare, maine va fi ploaie dar vei sti ca va fi si soare ... placerea de a simti caldura ... fericirea construita pe caramida din palma, pe lacrima din obraz ... caldura melodiei de ieri, zgariata inainte de a se termina ... fara motiv de a cauta alta fericire, zambet ce va iesi maine dintre zdrentele de astazi ... pamant negru si ud ce iti duce gandul la ploaie, ploaie alba fara de pamant negru ... intrebari rascolite pentru dimineata urmatoare ... masti imbratisate pentru comoditatea fotoliului in care poti motai sub paturi ... sa vrei cand ai ... sa stii si sa nu poti vrea ... sa nu vrei ... soare ce rasare in fiece dimineata, ploaie ce cade in aceeasi zi la fel ca ieri si ca maine ... incapatanare de a vrea si ploaie si nori si soare si apa si verde, niciuna cautandu-ti ochii ... cautare furibunda a sunetului ce il stii, dar nu il vrei ... il stii dar nu il vrei ...
rastoarna fereastra, intoarce-o invers ... e aceeasi imagine ... mai intoarce odata ... aceeasi imagine placuta ... stii ca lipseste ceva din ea, lipseste un ciob prin care intra vantul, asa era fereastra ce ai vazut-o la alta camera, avea un ciob de sticla acolo unde a ta nu o are, a ta are alt ciob de sticla ... le-ai vazut pe aici pe undeva cioburile, pe amandoua la locul lor, dar nu le pui la locul lor, e placut asa fara un ciob, e fereastra ce te trezeste in fiece dimineata si iti face loc in pat in fiece somn ...sa te trezesti cu amandoua cioburile ... o fi posibil, dar fereastra ta are ... are loc pentru un ciob pe unde cauta frigul ... dar nu e frig ... sunt doar amari ...