pasi

urme de pasi in nisip ce duc spre mare ... urme de pasi stersi in zapada ce duc spre pamant inghetat ... pacla a asmutit urgia furtunii ... frunze si crengi se amesteca in vant, scrasnesc vuiete surde, trosnesc sub greutate, cad precum pietre grele din inalt, se razvratesc in fata zidului atat de firav, il rod clipa de clipa, creaza fante ... fisuri mici in stanca prin care o lumina palida incearca sa razbata, e prea slaba sa poate trece si prea inalta sa poata fi vazuta in dezmierdare calda ... movile de noroi cladesc zid mocirlos in zidul vechi, il umplu de zbucium, il darama si iau cu ele aschii ascutite pentru un nou zid, pentru a umbri alta culoare ...
liniste, a trecut ... pentru o secunda a incetat sa mai sufle ... nici lumina, nici culoare, doar pacla deasa , doar nuante grele de gri ...
a inceput din nou ... si mai puternic, si mai inchis, si mai indaratnic in turbarea vuietului, in tipete surde de aer lovind acoperise si pietre si fete de oameni ce au uitat sa paseasca ...
faptura alba coborand in zbor lin ... mangaind vise, sarutand frunti ... raza de lumina ce a atins pamantul improscat de frunze vestede ... e caldura ochilor in ploaie deasa prin schelete de copaci ... e imbratisarea trupului ce vede linistea furtunii, ce zambeste in muscarea vantului
a lasat urma talpii pentru ca alta talpa sa i se alature ... a pasit incet ... a alergat ca un strop de apa inghetat alaturi de alti fulgi albi de zapada ... a luat lumina de mana dreapta si colinda campii si creste reci de roca ... a mazgalit in noroi zambete ...