apa

alergand prin ploaie, primul strop m-a lovit in fata; ma va uda.... apoi a venit altul .. si inca unul... erau reci si se prelingeau cu repeziciune pe formele fetei... orice miscare de a ii evita a incetat putin cate putin; totul se lasa prada apei, apei care cadea de undeva din inalt spre a-mi linisti pleopele... ii vad cum cad, alerg spre ei, ei spre mine...nici nori, nici noroi, nici macar senzatie rece si umeda pe care o lasa sub haine, doar stropi de apa atat de curati
in cadere se agata de fiecare rid, de fiecare framantare si o iau cu ei in jos ... sunt aripi mici de ingeri albi ce imbratiseaza fiecare chip ... sunt taria aerului ce vine in urma lor, savoarea pamantului aburind, mireasma rece
fragmente de apa ce se bucura de atingerea unui obraz, se scutura in miscari bruste de o spranceana, aluneca alene pe buza, se alatura altora pentru a siroi in jos pe barbie ... inchid ochii si simt fiece strop in parte ... il simt cum se amesteca in lacrimi, cum imi sterge crestetul in imbratisare, cum imi spala degetele uitate in miscare monotona taind aerul, cum se imprastie in mii de stropi sub miscarea talpii...