miros de cetina

amestec de frunze putrede si pamant negru sub talpa bocancului ... aer tare si atat de proaspat imi inunda incet plamanii, imi gadila nasul, visul o ia razna in extaz de copaci si stanci ... apa susura incet spunand povesti de oameni ce au pasit incet ascult mangaieri vechi ... sunete de corzi de chitara opresc vantul noptii in loc si il fac sa danseze in fire umezi de roua ce se preling pe fire fragede de iarba ... o raza de soare s-a incumentat sa coboare printre trupuri de brazi si sa trezeasca mireasma cetinii, in panta abrupta de munte, in negura de padure cu dezmierdari de cantec de animal a carui silueta se misca greoaie in forme deslusite doar de unduiri de vant ... o piatra coboara agale din inalt, saruta vreascul ce a imbratisat-o, se cufunda in boabele de apa, imi zambeste de aproape si isi urmeaza drumul prin frunzis; se duce in jos sa cante in fuga si altor oameni de fericirea muntelui, de vuietul stancii, de zborul din albastru, de lacrima de roua din iarba, de floarea ce danseaza in vant, de mana ce a atins-o tremurand, de trunchiul de copac ce a prins-o in hora, de vreascul ce a lasat-o sa viseze in miscare de aer ...
miros de brad in inalt de munte, in sunet de verde si albastru si pacla de dimineata, in dans de soare printre umbre, in miscare brusca, in pas gingas de bocanc, ... in aer