dimineata

miros proaspat de padure stropita de cu seara, sa te trezeasca incet in miresme reci, sa iti mangaie ochii speriati de lumina, talpile ce-ti cauta roua din iarba ... si vantul, da e si el ... vantul ce ti-a sprijint spatele adormit ... el te-a izbit in fata dupa primul colt, a muscat din buzele tale inchise in adormire ...
era deja zgomot cand s-a pornit sa deschida prima pleoapa ... urechile ii fugeau adanc in perna, cautand visul de acum cateva secunde ... visul coborase deja in pamantul ud de jos, zburda acum sa aduca soare ... a zburdat putin, te-ai alaturat lui in cateva clipe lungi si lenese ... acum topaiai si tu cu mana lui in drum ... mai incolo te opreai in extaz cand fosnet de padure iti inunda auzul, iar mireasma ei ... acel simt de rece, umed, atat de puternic, atat de curat ... iti zdruncina fiecare ungher al trupului ... forma pietrei peste care ai pasit ... paloarea cerului preschimbata in rotunjimi de nor albastrui, suier de mana de om in departare ... sa nu uiti, sa te speli pe fata cu apa rece pana vei culege din nou in goana nebuna stropii de ploaie in dupa-amiaza ...
acum adormi in caldura, visand clipe pana ce si ultima frantura de chip se va fi trezit ...