crampeie

a inecat o lacrima intr-un colt de fericire ... urme de roua pe pietre, printre pasi desculti si palme mici de copil indraznind sa prinda in pumn un fir de iarba ... a tacut, a inchis ochii si a tacut ... un fior i-a oprit respiratia, chipul unui pui de om ce alearga descult spre brate ... sunet trist ii lasa picuri adanci in buze, lacrima de fericire ... imaginea din ochi ii fuge in zambet, i se prelinge pe brate in varful fiecarui deget spre apa si nisip ... colturi de pietre zgarie pielea talpii cufundate in vartej rece sub vant din noapte senina ... si-a lasat trupul sa alerge campii, sa zboare in crengi de trunchiuri verzi, sa odihneasca in alb de iarna, sa urmareasca sclipiri palide in intuneric cald, sa renasca sub stropi grei de apa ... gandul i s-a afundat in spuma de mare cautand zbor in vreascuri palpaind in foc de chitara si voci ... glasul i s-a stins in soapte, in urechi ce vor sa atinga sunet surd de padure vuind in raze de soare ...
a adormit alergand fulgi de zapada ... s-a trezit zambind de soare ...